Copilul nu spune mereu „sunt anxios”, „mă simt singur” sau „nu mai pot duce tensiunea dintre voi”. Uneori spune prin plâns, opoziție, retragere, furie, somn dificil, somatizări, joc repetitiv ori scăderea performanței școlare. Psihoterapia pentru copii este adaptată vârstei și dezvoltării copilului. Relația terapeutică, jocul, exprimarea simbolică și colaborarea cu părinții pot ajuta la înțelegerea nevoilor copilului și la construirea unor răspunsuri mai sigure.
Lucrul cu copilul presupune, de regulă, și întâlniri cu părinții. Scopul nu este găsirea unui vinovat, ci înțelegerea contextului în care copilul crește și sprijinirea familiei în a răspunde mai bine nevoilor lui.