Pentru mulți bărbați, relația cu alte figuri masculine nu a fost mereu un loc de siguranță.

Uneori, un bărbat nu are nevoie, în primul rând, să fie împins mai tare.

Nu are nevoie să i se spună imediat ce a greșit.

Nu are nevoie de încă o voce care îl compară, îl corectează brutal sau îl face să simtă că trebuie să demonstreze ceva ca să merite respect.

Uneori, un bărbat are nevoie să stea lângă un alt bărbat care nu îl sperie.

Un bărbat clar, dar nu dur.

Ferm, dar nu agresiv.

Prezent, dar nu invaziv.

Binevoitor, dar nu fals blând.

Pentru mulți bărbați, relația cu alte figuri masculine nu a fost mereu un loc de siguranță.

Poate tatăl a fost sever.

Poate bunicul a fost imprevizibil.

Poate autoritatea masculină a fost asociată cu rușine, critică, retragere, ironie sau tensiune.

Poate greșeala nu era văzută ca parte din învățare, ci ca dovadă că „nu ești suficient”.

Și atunci, băiatul învață devreme să fie atent.

Nu doar la ce are de făcut.

Ci la celălalt.

La ton.

La privire.

La pauze.

La dispoziție.

La semnele mici care pot anunța o reacție mare.

Învață să anticipeze.

Să se pregătească.

Să se apere înainte să fie atacat.

Să nu întrebe prea mult.

Să nu greșească prea vizibil.

Să nu pară slab.

Să nu pară incompetent.

Iar ceea ce cândva a fost o formă de adaptare, la vârsta adultă poate deveni o mare oboseală psihică.

Pentru că o parte din energie nu se mai duce în învățare, creativitate, curaj, relație sau dezvoltare.

Se duce în scanare.

„Oare ce crede despre mine?”

„Oare mă judecă?”

„Oare am spus ceva greșit?”

„Oare urmează să fiu criticat?”

„Oare o să par nepregătit?”

„Oare o să fiu pus la punct?”

În astfel de momente, problema nu este întotdeauna lipsa de capacitate.

Uneori, bărbatul poate avea resurse.

Poate avea inteligență.

Poate avea dorință de dezvoltare.

Poate avea potențial.

Dar sistemul lui intern este prea ocupat să se protejeze.

Și când mintea este ocupată să anticipeze pericolul relațional, rămâne mai puțină disponibilitate pentru învățare, exprimare, concentrare și prezență.

De aceea, prezența masculină previzibilă poate fi profund reparatoare.

Un bărbat care rămâne constant.

Care nu umilește când celălalt nu știe.

Care poate corecta fără să strivească.

Care poate pune limite fără să atace.

Care poate spune „nu” fără să retragă respectul.

Care poate spune „hai să reluăm” fără să transforme greșeala într-un verdict despre valoarea celuilalt.

O astfel de prezență nu este slăbiciune.

Nu înseamnă să eviți fermitatea.

Nu înseamnă să menajezi artificial.

Nu înseamnă să nu spui adevărul.

Înseamnă să poți fi ferm fără să produci frică.

Înseamnă să creezi un cadru în care celălalt bărbat nu trebuie să își consume jumătate din energie ca să se apere de tine.

Abia atunci poate începe să învețe.

Poate să întrebe.

Poate să încerce.

Poate să greșească.

Poate să primească feedback fără să se prăbușească în rușine.

Poate să își dezvolte abilități noi fără să stea mereu cu mintea la posibilitatea de a fi criticat.

Pentru unii bărbați, o colaborare bună cu un alt bărbat poate fi mai mult decât o colaborare.

Poate fi o experiență corectivă.

Nu spectaculoasă.

Nu teatrală.

Nu plină de declarații mari.

Ci construită din lucruri simple și repetate:

un ton constant,

o limită spusă curat,

o reacție previzibilă,

o apreciere fără ironie,

o corectare fără rușinare,

o prezență care nu se transformă brusc în atac.

Acolo unde cândva a fost teamă, poate apărea orientare.

Acolo unde cândva a fost hipervigilență, poate apărea concentrare.

Acolo unde cândva a fost rușine, poate apărea curaj.

Acolo unde cândva a fost retragere, poate apărea contact.

Și poate una dintre cele mai importante libertăți ale vieții adulte este aceasta:

acum putem alege.

Nu mai suntem copilul captiv într-un context familial din care nu puteam să plecăm, să negociem sau să ne alegem oamenii.

Acum putem alege lângă cine construim.

Putem alege cu cine colaborăm.

Putem alege ce fel de prietenii cultivăm.

Putem alege mentorii, colegii, partenerii de drum și bărbații lângă care corpul nostru nu intră automat în alertă.

Putem alege oameni care ne provoacă să creștem, nu oameni care ne fac să ne micșorăm.

Asta nu înseamnă să căutăm doar confort.

Înseamnă să căutăm siguranță suficientă pentru dezvoltare.

Pentru că dezvoltarea nu apare doar din presiune.

Nu apare doar din critică.

Nu apare doar din comparație.

Uneori, dezvoltarea apare când omul simte, poate pentru prima dată, că nu trebuie să se apere în timp ce învață.

Iar un bărbat care a trăit mult timp cu frica de evaluare nu are nevoie să fie făcut de rușine ca să devină mai bun.

Are nevoie de un spațiu în care să poată rămâne prezent.

Cu mintea.

Cu corpul.

Cu vocea lui.

Cu încercările lui.

Cu greșelile lui.

Cu potențialul lui.

Uneori, un bărbat se deblochează nu pentru că cineva îl împinge mai tare.

Ci pentru că cineva rămâne lângă el suficient de clar, suficient de ferm și suficient de binevoitor încât frica să nu mai conducă totul.

Iar de acolo poate începe altceva.

Nu performanța născută din teamă.

Ci creșterea născută din siguranță.

contact@hipocampo.ro

Descrie-ne succint cu ce dificultate emoțională sau psihologică te confrunți, durata, vârsta și ce anume îți dorești/ai nevoie să se îmbunătăţească și începem „munca” de acolo.